November 4, 2014

dimineața după turul 1

Pe Twitter sau pe Facebook, pe siteurile de opinie pe care le am în bookmarks, România 2.0 vota cu Macovei. Când ești expus zilnic la o campanie strict online cum a avut Macovei, pericolul este să plonjezi într-o lume pe care o crezi mult mai mare decât este de fapt. Că auzi procente ireale e una, dar să te îmbeți cu ele este altceva. Iar acest "îmbătat" nu este un lucru rău decât atunci când lovește în două organe, în capacitate și în personalitate. În capacitate, pentru că nici 5% înseamnă imposibilitatea de a fi important ca logistică, ca masă de presiune, ca punct de vedere. În personalitate, pentru că începi să te comporți ca cei pe care îi detești. Și spun asta ca o pretenție de la acest procent, ca o dezamăgire. Pentru că îi consider un electorat inteligent, cu atenție critică, cu educație superioară. Dar pe care îl respect mai puțin când se comportă adolescentin, îmbătat de singura băutură de pe masă, Facebookul. Cel puțin un mesaj pe săptămână (și viralizat serios) de tipul "mi-am descoperit x prieteni care au dat like la pagina lui Ponta și pe care i-am scos din agenda de telefon", e o copilărie neaștepată din partea unor oameni care lucrează în media, scriu în reviste literare sau care sunt antreprenori în poziții de management. Este o auto-limitare pe care tot ei o denunță la clasa politică împotriva căreia votează. Să crezi despre cineva că are icoane cu Ponta deasupra patului în loc să înțelegi că este foarte important să te poți raporta la o lume mai mare decât orașul tău natal, e o îndepărtare de la statutul de intelectual pe care plin de speranță o pun deocamdată doar pe seama îmbătării.
Cei ce n-au vrut să aleagă răul cel mai mic sunt acum puși în această postură, pentru că "na". Un argument care sper să fie oricum mai puternic decât determinarea din primul tur de a  nu mai face concesii.

Alegătorii lui Ponta sunt în continuare, o mare parte din părinții noștri (pe care sper că nu i-a scos nimeni din agenda de telefon). O masă încă stabilă de votanți (să fie sănătoși, îmi vreau mai mult părinții aproape decât vreun anume candidat în fruntea țării), împărțiți în 2 tabere mari, alegătorii de stânga care-și doresc un "trai mai bun", și dezamăgiții de Băsescu, masa de populație-biliard a Antenei 3. (Trebuie să fac această paranteză, reporterul A3 de la sediul de campanie Iohannis, a citat în direct declarația prezidențiabilului cum că "acesta a declarat că s-a dus la Sibiu pentru că avrut să voteze acasă" dar l-a corectat spunând că "poate a vrut să zică acase"). Acest tip de mesaj va prinde în continuare la cea de-a doua tabără de votanți, o tabără cu o memorie scurtuță (care a avut fix aceeași problemă cu Adrian Năstase acum 10 ani). Sunt niște alegători pentru care ura față de celălalt e superioară oricărei dovezi de minciună, corupție sau pericol din propriul fief. Din acest punct de vedere, cred că toate taberele de votanți, indiferent pe cine susțin, au o trăsătură comună. O trăsătură susținută și încurajată de media la care tabăra este expusă, indiferent că e o platformă de socializare sau o televiziune.
Dacă privim rațional, de data asta, după 10 ani, Ponta este cel care ar putea să defileze cu sloganul "schimbare", oricât de neplăcută pentru unii dintre noi ar fi ea.

De votanții lui Iohannis mi-e greu să zic ceva ce nu e evident. Cred că majoritatea sunt votanți anti-Ponta, undeva la egalitate cu votanții anti-Băsescu pe care îi are Ponta. Sunt cei pe care Macovei nu i-a convins și mai puțin cei ce au fost fermecați de personalitatea și programul persoanei Iohannis. Sunt cei ce se regăsesc în tabăra moderaților de dreapta, masă din care sper să nu se piardă prea mult la momentul (cel mai probabil) al anunțării lui Tăriceanu ca viitor prim-ministru.
Rezultatul cel mai probabil al turului 2 nu cred că va conduce spre un "Maidan". Diaspora reprezintă o cifră mult prea mică, care deși a contribuit decisiv într-o direcție acum 5 ani, nu o mai văd din cauza marii diferențe între candidați capabilă să răstoarne ceva. Procentul de votanți din primul tur reprezintă cred, înainte de toate, faptul că pentru 70% din români (aici intră și votanții lui Ponta), ceea ce vedem noi ca un pericol, pe ei nu-i scoate din casă. Îmi rămâne o curiozitate-speranță pentru turul doi referitor la acest procent.

Urmează două săptămâni de bătălie întru convingerea celor ce au stat acasă să rămână tot acolo, întru convingerea generației internet că nu are rost un vot pentru "răul cel mai mic", întru solidificarea impresiei că ACL e PDL și PNL-ul fără adevărații PNL-iști care sunt la Tăriceanu acum, o bătălie care va culmina cu o dezbatere în platoul A3, pe care o întrevăd pe cât de spectaculoasă ca eveniment monden, pe atât de dezastruoasă.